Rebecca Serles, O vara italiana
O vara italiana este o scrisoare de dragoste pentru mame, scrisa prin prisma unei fiice indurerate. La inceputul romanului, Katy, in varsta de 30 de ani, tocmai si-a pierdut mama, Carol, din cauza cancerului. Carol a fost marea “iubire a vietii ei”, iar Katy nu stie cine este fara ea. Punand totul la indoiala, isi paraseste casnicia si se indreapta spre Positano, pe Coasta Amalfi din Italia. Este o excursie pe care planuise sa o faca impreuna cu Carol, pentru care Positano era “o Mecca speciala unde a jucat inainte de a deveni sotie si mama”. Acum, Katy vrea sa vada cu ochii ei ce a iubit mama ei “inainte de a ma iubi pe mine”. Dar ceea ce Katy nu stie inca este ca acest oras magic i-o va reda pe Carol, in carne si oase – doar ca, o versiune a ei de acum treizeci de ani, cu care Katy se va imprieteni. Prin transformarea a ceea ce crede ca stie despre femeia care i-a devenit mama, Katy insasi isi va recapata viata.
Carol a fost “cea mai buna persoana in viata” care (spre deosebire de Katy) parea sa stie totul. Dar Katy este si furioasa, pentru ca “m-a facut dupa chipul ei, dar a uitat partea cea mai importanta. A uitat ca intr-o zi va pleca, ca deja a plecat, si atunci eu voi ramane fara nimic. Cand esti doar o reflexie, ce se intampla cand imaginea dispare?”.
Romanul este, in cele din urma, despre modul in care prietenia lui Katy cu sinele mai tanar al mamei sale o forteaza sa recunoasca lipsa ei de influenta in propria viata. Carol, in varsta de 30 de ani, din Positano, nu seamana deloc cu femeia mai in varsta pe care o cunostea Katy. Aceasta Carol este o femeie cu spirit liber, jucausa, care viseaza sa obtina o slujba de designer de interior la unul dintre cele mai renumite hoteluri din Positano. Dupa cum spune Katy: “Ma uit la Carol acum, cu o rochie de in alb, crocanta, cu sandalele legate, gata sa aiba intalnirea visurilor ei – si nu o vad pe mama mea. Vad o femeie. O femeie proaspat intrata intr-un nou deceniu, care isi doreste o viata proprie. Care are interese, dorinte si pasiuni dincolo de tatal meu si de mine. Care este foarte reala, exact asa cum este ea aici si acum.” Recunoscand umanitatea mamei sale – failibilitatea si individualitatea ei – Katy invata sa se ierte pe sine.
