Detartrajul si pastrarea dintilor naturali
Detartrajul este aparent o manopera banala, insa are o importanta covarsitoare in contextul medicinii umane, care are ca scop declarat Pastrarea tesuturilor naturale si nu inlocuirea lor cu metale. Fiecare pacient trebuie sa se prezinte la detartraj in mod regulat, la o perioada decisa de dentist sau in functie de riscul la recidiva a fiecaruia dintre pacienti.
Principala caracteristica a parodontozei o reprezinta recidiva si aceasta se datoreaza calitatii genetic slabe a colagenului din constitutia osului maxilar, la care se adauga imbatranirea fiziologica avand ca rezultat scaderea consistentei colagenului. Bineinteles ca igiena are si ea un rol esential.
Dupa 30 ani este demonstrat ca nu mai exista capacitatea de autoregenerare a colagenului si apar manifestari la nivelul mai multor structuri : pielea isi pierde elasticitatea si apar ridurile si aspectul « cazut » al pielii, la nivelul ochiului se pierde elasticitatea si apare presbitismul, la nivelul osului maxilar se pierde densitatea si apare mobilitatea dentara si retractia gingivala.
Trebuie precizat ca in cavitatea bucala nu trebuie sa fie un mediu steril, deoarece gura trebuie sa contina microbi saprofiti care sa « manance » microbii cu adevarat patogeni care din cavitatea bucala ar putea avansa spre stomac. Pornind de la acest adevar stiintific, nu trebuie fortate cure prelungite de antibiotic sau apa de gura si trebuie respectata indicatia data de fabricant de a se limita utilizarea acestora.
Daca se depaseste limita si toti microbii saprofiti din cavitatea bucala sunt distrusi, exista riscul de a genera afectiuni digestive grave, in conditiile in care retracta osoasa nu poate fi oprita pentru ca, asa cum s-a aratat mai sus, ea are alta cauza : calitatea slaba a colagenului.
Medicul dentist este cel care va decide programul de detartraje combinat cu perioadele de imbunatatire a metabolismului osos cu camp electromagnetic.
Detartrajul trebuie realizat atraumatic, deoarece orice leziune genereaza, conform regulilor fiziologice ale vindecarii, o retractie suplimentara la niveliul parodontiului care deja este retras si risca sa transforme parghia reprezentata de dinte sau implant dintr-una stabila intr-una instabila.
